...Un simplu punct de final...pe care eu nu reusesc, nu am puterea sa-l pun, iar tu il transformi mereu in puncte de suspensie...si punctul nu indrazneste sa se puna singur...Astept trista si lipsita de speranta sa-mi recapat zambetul si stralucirea in priviri...astept...Oare cum as putea descrie cat de mult te iubesc?.. inca nu am aflat cum...dar te iubesc enorm si toata iubirea mea e in zadar...am asteptat atat de mult o clipa care nu speram sa vina vreodata, niste cuvinte care nu vor fi niciodata soptite...am asteptat si am sperat ca drumurile noastre se vor uni intr-un final...si ne despart cativa pasi, dar in acesti pasi zace o vesnicie decisa sa ma tina atat de departe si totusi atat de aproape de tine...De ce D-zeu nu a creat si un raspuns pentru o iubire atat de mare cum a sadit in inima mea numai pentru tine? Mi se pare absurd, mi se pare o pedeapsa, mi se pare un chin prea mare...mi se pare o risipa...sa creezi o dragoste atat de puternica si sa o arunci in vant!...Dar incep si eu sa inteleg ca poate cine a spus ca viata e un lung sir de suferinte si nedreptati avea dreptate...Asa ca eu astept in continuare sa se scurga dragostea din mine, astept ca tu sa-ti faci mila si sa-mi dai lovitura finala...Taie-mi aripile si poate asa voi inceta sa mai incerc, sa mai cred, sa mai sper, ca intr-o buna zi voi zbura...Vreau sa depind de tine, de ochii tai, de privirea si buzele tale...vreau sa nu mi se mai zbata aripile in gol...Te iubesc...dar indura-te si lasa-mi un punct, nimic mai mult...doar atat...un simplu punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu