Lacrimile, sunt parti din sufletul nostru, care se scurg in exterior sub forma unor picaturi de roua... Sunt bucati din suflet, care se desprind si cad, apoi sunt purtate de ”stropii de roua”, afara, in aceasta lume imperfecta in care convietuim...Bucati de suflet, in mici stropi cristalini... Din diferite motive le dam drumul sa plece la vale pe obraji... Cand suntem bucurosi plangem, cand suntem tristi plangem, cand ne-ntalnim cu cineva drag dupa mult timp, plangem, cand pierdem pe cineva drag plangem... Plangem la intalnire si plangem la despartire... De drag, din dragoste plangem, de ciuda la fel... Sunt stari diametral opuse care au acelasi rezultat: lacrimi pe obraz... Plangem de durere, dar plangem si de fericire... Prin toate acestea, ceva din noi se duce, odata cu lacrimile ce se rostogolesc in graba pe fetele copiilor, si a batranilor, a celor slabi si a celor tari deopotriva... Nu cred ca este nimeni in lumea aceasta care sa nu fi plans vreodata... Am intalnit lacrimi pe fetele fine, senine si gingase ale copilasilor, dar am vazut lacrimi si pe fetele transformate si schimonosite de durere, ale oamenilor trecuti prin mari necazuri si suferinte... Astfel deduc ca din fiecare suflet, ceva se duce la vale...Plang parintii cand l-i se nasc copiii si plang copiii cand le vor murii parinţii...Plang copiii atunci cand se nasc, iar mai tarziu vor plange apropiatii lor din aceasta viata, pentru ca se sting si mor... Plangem pentru ca ne dorim sa avem ceva bun si plangem pentru ca nu dorim sa avem ceva rau... Plangem in viata noastra pentru noi insine si plangem pentru altii pe care nici nu-i cunoastem... Plangem pentru viata si plangem pentru moarte... In fiecare individ in parte, se sparg zilnic bucati din suflet, din varii motive, se strang in rezervorul de lacrimi si atunci cand este plin, se revarsa... Lacrimile nu le comandam, ci fara sa vrem, atunci cand sufletul nostru este intr-o stare de fericire sau contrar, atunci cand sufletul ne este hartuit si ranit, plangem... Cand plangem de durere, prin lacrimi, eliminam bucatile sparte de aceasta, in sufletul nostru... Cand plangem de fericire, vrem sa aratam si sa impartasim cu ceilalti bucuria noastra... Lacrimile curata sufletele... E o cale prin care ne purificam?... Sau doar ne descarcam?... Nu incercati sa le impiedicati... In stropii cristalini, ca de roua, ce se preling pe obraz, sunt parti ale sufletului nostru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu