Ingerul pazitor...

Mereu mi-am dorit un inger pazitor... De ce trebuia sa fie un inger pazitor?... Poate pentru ca vroiam pe cineva care sa aiba grija de linistea din jurul meu, de zbuciumul din sufletul meu... Sa fie furtuna si calmul dinaintea furtunii, sa fie umarul pe care sa-mi pun capul si sa adorm fara griji... sa fie altfel decat noi toti... Dar nimeni nu mi-a spus cum arata un inger pazitor... Am crezut ca ingerii pazitori se ascund in suflete si de acolo te vegheaza... Dar din pacate, aripile tale nu ma vor ocroti niciodata... Nu-mi vei veghea somnul si nici pasii ziua... Nu-mi vei lumina noaptea si nu vei alunga furtuna... Nu vei sta langa umarul meu si nu-mi voi ascunde fata in palmele tale... Aveam mare nevoie de un inger pazitor... dar aripile tale s-au frant... iar eu am ramas sa infrunt singura demonii iubirii mele...Stau pe o margine si te privesc...Nu ma vezi...Nici macar nu crezi ca exist. Eu cred insa in tine. Cum as putea sa fiu ingerul tau altfel? Nu pot sa-ti sterg lacrimile, nu pot sa-ti aduc zambetul inapoi, nu pot nici macar sa-ti vorbesc... Mi-as dori sa pot sa-ti raspund la intrebari dar am doar privilegiul sa te privesc... N-am voie sa te judec dar voi fi alaturi de tine atunci cand altcineva nu o va face... De multe ori ti-as fi dat aripile mele dar mi le-am pierdut. Am vrut sa alung lacrimile cuiva ca tine dar aripile au fost atat de moi si eu atat de slab incat ne-am prabusit amandoi. Atunci mi-au luat aripile si mi-au spus ca le voi primi inapoi doar cand nimeni nu va mai plange...Cu timpul m-am resemnat. Merg alaturi de tine si te privesc cum iti tarasti pasii, incercand sa gasesti drumul pe care odata il stiai atat de bine...Cum as putea sa te ajut cand nici pe mine nu m-am putut salva? Ce simplu ar fi fost sa-ti spun “nu exista ratare” dar ingerii nu pot minti...In schimb, au credinta. Pentru toate clipele tale de indoiala, eu m-am tarat in genunchi pana la capatul lumii, pentru fiecare lacrima de-a ta, eu am implorat cerul sa-ti mai dea o sansa si atunci cand tu ti-ai plecat privirea, eu am tinut speranta in brate ca sa nu se piarda...