Lasa-ma sa urc, lasa-ma sa rup obstacolele, lasa-ma sa ascult de Dumnezeu, lasa-ma sa vad totul simplu, monocrom, sa am telul pentru care sa privesc in sus... IUBIREA... Nu ma frange de cand incep sa urc... lasa-ma sa ma bucur putin de puterea pe care o am cand pornesc...Si priveste-ma cum obosesc, incet, incet, cu fiecare treapta de lemn maroniu...Lasa-ma sa simt seninul din ce in ce mai aproape, soarele cald, adierea mai rece, armonia de care ma apropii...Nu ma lasa sa ma uit inapoi, in jos, ci numai inainte, numai spre lumina timpului...Sprijina-mi temelia, nu lasa urcusul sa se subrezeasca...am nevoie de tine, invizibilule si absentule...Lupta alaturi de mine, urmeaza-ma, lasa trecutul si pacatul in urma si vino cu mine... Iti intind mana... accepta-mi pornirea de a te lua cu mine... Am sa astept sa vad cum ai sa privesti duios spre mine si ai sa accepti sa calatorim impreuna pe treptele noastre...Lasa-ma sa te mangai! Ascunde-mi glasul in sarutul tau moale... Ascunde-mi buzele pe pielea gatului tau... Ascunde-mi mainile in strangerea ta... Ascunde-mi tremurul in palmele tale... Ascunde-mi privirea in ochii tai frumosi... Ascunde-mi gandurile in momentul trairii... Ascunde-mi tacerea in bataia inimii tale... Ascunde-mi fiinta in a ta... Si arata in mine tot ce e mai frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu