Am simtit sufletul...

Cred ca am simtit acel ceva ce nu se simte, am vazut acel ceva ce nu se vede, am atins acel ceva ce nu se poate atinge...sufletul...Simt si am impresia ca am vazut in mine, ca m-am vazut pe mine...mai departe de existenta mea, de propria mea persoana...M-am auzit soptindu-ti cuvinte tandre, m-am simtit iubind...Ce-am descoperit? Am descoperit FEMEIA din mine, femeia speciala care exista, femeia care intelege tot ce este in jurul ei...Cand iubesti pe cineva, acel cineva n-are nici o vina...

Tu poti sa-l iubesti indiferent daca el isi doreste sau nu acest lucru... Cred ca daca nu existam, ar fi trebuit sa ma inventezi... Sufletul nu poate sa oboseasca... nu sufletul meu, care are atata energie cata zbatere e in el... Si-l simt cum se zbate, cum striga, dar nu degeaba, pentru ca a mai gasit unul care sa strige intr-o zbatere paralela. De abia acum incepe cunoasterea. Abia acum incepem cu adevarat sa comunicam, sa ne autodisecam pe noi insine, din dragoste unul pentru celalalt...pentru ca simtim dragostea asa cum simtim un strop de apa cand ne este sete...

Iubirea mea...sufletul meu te implora sa nu dispari, sa nu fugi, sa nu tradezi...Tu mi-ai aratat ce am vrut sa vad...sa aud si mai ales...sa simt... Simtim separat si totusi impreuna... Imi culegi sufletul si inima...si incerci sa le transformi in rasarituri de sentimente chiar daca uneori contradictorii, dar nu contrarii...Si eu nu vreau sa suferim, nu vreau sa plangem in nici un fel, caci plansul meu te-ar durea, fiindca l-ai simti fara cuvinte, fara priviri, ci doar in sufletul tau... Vreau sa continuam iubirea noastra pastrand in suflete ceea ce vrem sa vedem...ceea ce vrem sa auzim unul de la altul...si ceea ce ne dorim sa simtim...sa avem...