Cât de mult ar trebui să iubești, ca să ierți trădarea?

Atât de mult vorbim despre dragoste... Despre fericire... Despre oameni îndrăgostiți și fericiți... Despre împlinirea alături de omul drag... Cei împliniți vor înțelege. Cei fericiți la fel. Nu vor înțelege cei care au iubit,  au trăit dragostea și au suferit în numele ei... Nu vor înțelege trădarea și jurămintele dinaintea ei. Să iubești și să nu fii iubit e una... Să iubești și să fii trădat e mult mai crunt... E mișelesc! Bărbați, femei, trădătorii în dragoste sunt la fel. Sunt goi... Imaginează-ți o femeie care și-a pierdut sensul vieții pentru că a crezut într-un om... Imaginează-ți un bărbat care refuză să mai iubească... Atât de mult vorbim despre dragoste... Și atât de puțin o trăi!
Cei care înșeală sau trădează pe omul lor nu pot fi înțeleși. Nici ascultați. Nu poți explica un gest făcut rațional pe niște temeiuri iraționale... nechibzuite. Nu poți spune azi da, iar mâine nu. Nu poți transforma dragostea într-o tablă de șah cu un rege fugărindu-se după două regine... Nu poți. Cum nu poți jura încredere pe viață și într-o zi, într-o singură zi, să arzi tot... Nu poți face asta nici la 20 și nici la 50. Nici fericit și nici înfuriat... Nici iubind și nici răzbunându-te... E o prostie scornită de cei slabi sau de cei înșelați la rândul lor. E un moft al unei lumi cu prea multe femei pentru unii și prea mulți bărbați pentru altele. Cu prea multă dragoste. Banal, dar unii cred că e prea multă dragoste pe metrul pătrat și poți să o împarți nu doar cu omul drag. Trădarea nu are argumente... Are un moment și un nume.
Nu trăda. Dacă suferi, pleacă, dar nu trăda. Dacă ai întrebări, întreabă. Dacă vezi că se clatină, susține. Nu fi naiv să crezi că se trece... Unii iartă, dar nu uită și e mai dureros să fii lângă cineva care te iubește cu lacrimi. Nu trăda o jumătate, o femeie, un bărbat iubit, un om. Nu trăda jumătatea din tine, poate cea mai frumoasă jumătate. Fii tare și recunoaște că nu merge. Și fii slab și recunoaște că nu mai iubești. Dar nu trăda. Nu înșela un om care ar fi gata să înșele și timpul pentru tine. Spune ce simți, niciodată nu transforma altă dragoste într-un secret. Riști?... Da, riști să luminezi viețile a cel puțin 3 oameni. Dar nu trăda... Și nu înșela. Luptă pentru omul tău, dacă crezi că este al tău. Lasă și luptă pentru alt om, dacă simți că nu mai simți nimic. Sau nu ai simțit nimic... Dar nu trăda.
Cât de mult ar trebui să iubești, ca să ierți trădarea? Cât de mult ar trebui să nu iubești, ca să trădezi?

Cică totul e mâinile noastre... Dar mâinile noastre în mâinile cui sunt?

Ne dorim să fim cu fiecare zi mai puternici, mai buni... Dar atunci când avem putere, nu-i așa că dorim să o împărțim cu cineva? Suntem gata să sacrificăm orice pentru a obține victorie, pentru a fi fericiți... Dar atunci când victoria e în mâinile noastre, nu-i așa că dorim să o împărțim cu cineva? Ne trăim tinerețea gonind după un rezultat, după merite și aplauze... Dar atunci când atingem acel rezultat, nu-i așa că dorim să-l împărțim cu cineva? Nu-i așa că am vrea să auzim încet, dar atât de familiar două palme ce vor bate cu căldură și-o voce ce va șopti dulce “mă mândresc cu tine, iubitule” sau “ești cea mai bună, iubito”... Indiferent ce nu am vrea, singuri nu vom putea duce nimic și nu ne vom putea bucura de nimic. Singuri suntem doar un pachet de laude, de realizări, de victorii sau înfrângeri. Suntem predestinați să găsim pe cineva ca să împărțim din tot... Din fericire... Din dragoste... Din tristețe... Din noi...
Cică totul e în sufletul nostru... Dar sufletul nu doare când rămânem singuri?.. Nu caută liniște alături de alt suflet?.. Nu încearcă să se umple de fericire, oferind și primind din ea? Dincolo de un suflet gol, e alt suflet gol... De la trăirea lor împreună, ambele se umplu cu liniște...
Cică totul e în mintea noastră. Dar mintea și gândul deopotrivă nu tânjesc după un nume de om, după niște amintiri, după o poveste de dragoste? Nu ne gândim oare la fericire doar dacă ne imaginăm alături de cineva? Indiferent cine este... Suntem liberi să gândim cum vrem și de asta ne gândim la omul nostru...
Cică totul e în mâinile noastre... Dar degetele nu caută alte degete? Nu vor să cuprindă un om fericit datorită nouă? Nu vor să spună printr-un gest adio și prin altul mai rămâi?.. Chiar dacă am avea sufletul plin de lumină, cugetul senin și în mâinile noastre ar sta o lume, tot am dori un lucru... Am vrea să împărțim și sufletul și gândurile și mâinile cu cineva... Am dori să știm că avem cu cine sta de vorbă, pe cine iubi, la cine ne gândi și pe cine îmbrățișa...
Cică totul e mâinile noastre. Dar mâinile noastre în mâinile cui sunt?