Simt nevoia sa scriu...si scriu...Nu e prima, nu e a doua, nu e a treia si cu siguranta nu va fi nici ultima oara...Incerc sa patrund in sufletul meu sa vad ce simte, sa-i ascult necazurile si bucuriile dar imi este mult prea greu, poate chiar imposibil. Cat de ciudata e viata... Acum crezi in ceva cu toata fiinta ta, iar in momentul urmator nu stii ce sa faci, ce sa gandesti... incotro mergi...Viata…nu e asa cum ne-o dorim, nu va fi niciodata! Se poate oare ca un sentiment sa se schimbe de la o zi la alta? Se poate ca azi sa simti ca explodezi de iubire si maine sa nu mai sti ce simti? De ce trebuie sa doara un sentiment atat de pur? Cand sentimentul singuratatii te apasa...e frig... parca totul e pustiu...nu stii ce sa faci... si totusi speri ca undeva exista ceva bun si pentru tine, dar cauti si totul e in zadar... Cum impaci un suflet care plange? Ce-i spui unui om in ochii caruia se citesc o disperare deplina, o renuntare totala si o durere implacabila? Ii poti spune oare ca totul va fi bine? Ca lucrurile vor reveni la normal? ...Ai da si ultima stea de pe cer pentru o singura lacrima in care sa-ti pui tot amarul...Cand universul intreg moare in tine, cand simti ca toate insingurarile din lume ti se sparg in suflet...ai vrea sa plangi...dar nu poti sa plangi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu