Strigatul care m-a intors...

Aseara am vrut sa fug...Simteam ca trebuia sa o fac... Imi pregatisem cu grija bagajul...cateva comori ascunse de-a valma in adancul inimii...Asteptam sa apara primele stele, semn ca noaptea, aliatul meu de taina, avea sa ma ascunda de cei ce ar incerca sa ma opreasca...Si iata-ma gata sa evadez din lumea devenita prea ingusta si prea usor de cuprins cu o singura traire... Am intors capul pentru ultima oara... Cu regret am spus "adio"!..Intr-un colt niste ochi ma priveau intrebatori...erau ochii mei, ochii propriului eu, mirati si plini de tacere... ma priveau din adancul mintii mele si le ghiceam rugamintea... Dar nu ma puteam opri...cautam scaparea asta de prea multa vreme... Spartura din cer ma asteapta sa ma furisez prin ea...Nu stiam ce este dincolo...Poate nici nu imi mai pasa!... Aveam cu mine iubirea si amintirile mele... aveam ganduri de prieteni si cateva vise neimplinite... Si, cel mai important, il aveam pe el...iubitul meu drag... Il simteam...il purtam de mult timp in suflet... Era tot ce vroiam sa stiu, era tot ce trebuia sa am... Si atunci?...de ce nu am fugit?...El a fost strigatul care m-a intors...Ne leagau forte pe care nu le puteam controla...legaturi pe care nu le mai puteam rupe...Ceva m-a oprit...si am ramas!…Sper sa merite…