Atat de teama...

Mereu imi era atat de teama sa nu te pierd, atat de teama ca zambetul tau nu imi va mai linisti zbaterile din suflet, atat de teama ca gandul tau nu ma va mai gasi, si sa voi uita sa mai fiu in mintea ta...Imi era teama ca nu te voi mai putea privi, si tu nu ma vei mai invata sa zbor...teama ca nu te voi mai visa, si nu voi mai simti imbratisarea ta...Imi era teama ca te vor speria lacrimile mele, ca nu iti voi mai auzi intrebarile tacute, si ca nu voi mai putea niciodata sa iti ascult bataile inimii, stand ghemuita la pieptul tau...ca nu iti voi mai simti sarutarile tale cuminti...si Doamne! imi era atat de teama ca nu o sa-mi mai vorbesti, sa imi soptesti asa cum doar tu stiai sa o faci...Imi era atat de teama, puiul meu!...si vezi? toate astea, acum nu le mai am!.. Uneori, dragostea poate sa ne raneasca, si viata ne loveste si ne tranteste la pamant, cu forta unui tren...am simtit asta din plin, si as vrea atat de mult sa ma pot ridica sa merg mai departe! Poate ca uneori uiti sa privesti pe cineva in ochi si sa ii spui simplu..."te iubesc"....simti ca te pierzi, si atunci nu ai nevoie decat de cineva care sa te poata face sa speri, sa te poata face sa iti doresti un strop de magie din nimic...cineva care sa te faca sa vezi in fiecare lucru marunt o minune, si pe care sa il lasi, atat de firesc sa iti arate ca uneori...dragostea nu te raneste... Te-am tot asteptat, strangand la piept dorul de tine...ascultand in gand bataile inimii tale, in speranta ca le voi intelege pe deplin...Daca m-ai fi vazut, as fi venit pana la marginea lumii...Te-am tot strigat...ma simteam ca o naluca, pt ca tu nu ma vedeai, nu ma auzeai...eram mereu invizibila... Acum am tacut..am obosit amandoi sa cautam cuvinte sau motive...Ce tacere imensa, asurzitoare...parca ne privim orbi...tu de la celalalt capat al lumii, eu de la celalalt...Cateva amintiri ma bantuie indecis, cu lacrimi in ochi si cu batai in suflet...Cu cine sa ramana ele pentru totdeauna? Tu m-ai uitat atat de usor!...Am ramas singura, fara culoare, cu conturul sters...nu mai am decat regretul ca ne-am pierdut, si vise sfaramate...dar te iubesc atat de frumos...inima mea desenata, doar ea mai traieste iubindu-te....

Dor.....

E noapte... ti-am oprit timpul intr-o privire, si te-am transformat in gandul meu, intr-un pic de infinit...exact atunci cand clipele se ingramadesc mirate inspre ora unu...Ai fost ultimul meu vis...parca ti-am fost pentru o clipa iubita...ti-am gasit soapta perfecta intr-un zambet bland, si te-am transformat intr-un pic de liniste... Ai fost singurul meu inger, si singura, unica iubire...A venit si la noi miezul noptii...parca asa imi spui...iar eu te privesc din nou adanc, cu tristete... Imi este prea dor de tine...un pui de inger, aluneca in joaca pe obrazul tau, si isi face leagan dintr-un sarut pe buzele tale...pe zambet ti se odihnesc soptit amintiri, cu o liniste de demult...A venit si la noi miezul noptii...asa mi-am spus. Si mi-ar placea sa pot sa-ti scutur rugaciuni din aripi, si sa ma catar pana in varful abrupt al lumii, si sa-mi visez de acolo caderile de langa tine...sa ma inventez cumva dintr-un nimic absolut si sa ma transform intr-un sarut de dor...sa imi fie doar prea drag de noi doi impreuna, si sa te iubesc din ce in ce mai mult... Parca imi zambesti din nou soptit si cu taceri imense...imi este prea dor de tine... Degeaba! In jurul meu se simte inca parfum de vise, si de noapte, si de ingeri...pe buzele mele a adormit soptit numele tau...si imi atarna in ochi, tacut, lacrimi fara timp... Te sarut cu gandul, pe obraz, iar tu te infiori de drag...si pe chipul tau, apare asa...un dor de toate!...si parca simti cum prin aer se simte adiere de somn usor si de iubire...Prin sufletul meu e plin de tine...

Dorul meu...

Nu demult credeam ca am intalnit fericirea...Era pe strada mea, deghizata frumos intr-un pui de inger care isi gasise paradisul..pentru el totul era atat de simplu, atat de firesc...in povestea lui, isi stia pe de rost orice senzatie, orice sentiment, iar in lumea lui fabuloasa de ciocolata si de gusturi perfecte, isi aflase cumva visul dintai...

Te-am pierdut...abrupt, zgomotos, cumplit...mi te-ai frant atat de absurd in fiecare cuvant pe care nu am mai stiut sa ti-l spun...inca mai simt in timpane cum urla tacerea ta ascutita si inca ma mai doare ultimul tau gand...As fi vrut sa stiu sa te opresc...insa imi era atat de teama si atat de tarziu...Imi ratacisem timpul si vremea, iar ingerul meu plecase demult de langa mine...departe...Te-ai scuturat a vis urat si m-ai alungat...Din ochii mei, plangeau soptit promisiunile spulberate si pe buze, incepuse sa-mi moara un dor...De-as fi putut sa te opresc...insa nu mai stiam sa te caut printre gandurile senine, iar in privire imi incepuse deja furtuna...Te-am pierdut...ciudat, trist, absent...te-am pierdut...

Ploua acum!...timpul parca s-a oprit, sa-si odihneasca secundele, si a adormit apoi obosit, ,pe o frantura de gand...Cuvintele mi-au inghetat ciudat, intr-o soapta tarzie, iar pe obraji mi se joaca un dor de demult...In ganduri imi alearga puiul de inger, iar sufletul meu il acopera incet cu rugaciuni... In toata tacerea asta dintre noi, imi lacrimeaza trist si dureros sfarsitul lumii...privirea imi zboara suspinand prin fereastra, iar Cerul imi plange de aseara pe geamuri, a amintiri si a dor...Ploua!...cerul plange...plang si eu!

Ratacesc, nu mi-e bine...m-am pierdut din gandul tau, pe frunte imi cad stropi cu iubirea din Cer... Prin gandul tau imi pare ca ma pierd a dor...pe obraz mi se opreste lacrimand un pic de infinit, iar pe buze imi adoarme soptit amintirea unui sarut...As vrea sa fi aici acum, sa te asezi langa mine, sa-ti culci capul pe umarul meu, si sa visam impreuna ce dor ascuns ne leaga..Soaptele ar fi dulci si blande, iar iubirea mea te v-a inveli de tot ce e rau...As vrea sa fi aici, sa te respir de drag, si sa-mi ramana pe buze gustul de tine...As vrea sa fi aici, dar nu esti...si sufletul meu nu vrea sa creada ca te-am pierdut, ca intre noi nu mai e nimic...nici vuiet, nici linisti, nici soare, nici timp...Te-am pierdut...si vroiam atat de mult sa fiu fetita ta, asa cum esti tu ingerul meu...dar vezi?..acum nu mai e nimic intre noi...nici zambet, nici soapte, nici ganduri, nici aripi, nici dor...Te-am pierdut...dar ai ramas minunea fireasca din sufletul meu, povestea mea frumoasa, barbatul bland si cald, cu vise, cu soapte...iubirea mea...ingerul meu drag si dorul meu...

Dor....

De la el am invatat sa zambesc, pentru ca stia mereu sa-mi rada incetisor prin vreo poveste, si stia sa-mi sopteasca vreun dor... imi arata mereu cum sa mai pot visa..imi desena cu degetul aratator in palma un curcubeu, pe care sa ma inalt incet pana la stele…Imi inchidea cu un singur gand pleoapele peste vise, ma invata cum sa ma rog, si cum sa cred in ingeri…iar la inceputul fiecarui zbor, ma invata cum sa iubesc frumos…M-a invatat cum sa plang cand mi-e dor si cum sa spun “te iubesc”…atunci cand ma doare…

Se intampla uneori sa crezi in minuni…ca atunci, in seara aceea, cand in privire imi era asa, un pic de dor…iar prin ganduri imi rataceau toate visele mele…peste noi ploua incetisor cu stele din carul mare, iar pe buzele tale se jucau de-a zambetul, doua jumatati de soapta…Eram parca, fara timp, si pluteam imbratisati in gandurile mele...Pe frunte mi se nasteau cu zgomot mii de lumi, prin par, mi se prindeau zambind puii de ingeri, iar langa tamplele tale, Dumnezeu stia pe de rost sa se roage la noi...Da!..poate ca trebuie doar sa invat sa cred in minuni...si uneori se intampla sa te indragostesti, ca in seara aceea...Candva, la capatul innoptat al somnului, mi te-ai asezat incetisor langa suflet...te-ai transformat in inger, si in zambet si in dor...te-ai strecurat usor dintr-o poveste si mi te-ai asezat incet pe buze...te-ai transformat in soapta, si in sarutare si in dor...iar la sfarsitul oricarei taceri, m-am transformat si eu definitiv in mirare...Si tot asa, mereu, te-ai strecurat dintre stele...ai cazut din privirea caprui si mi te-ai transformat in minune, si in ganduri si in dor...iar eu, de dragul tau m-am prefacut in iubire....

Dor...

Te vad asa…ca un inceput de zi, ca o dimineata de duminica…esti ca o sarbatoare, esti fiecare soapta si orice tacere, esti varful lumii pe care invat sa ma catar, esti zborul perfect si caderile toate…esti vuietul marii si linistea noptii, esti vis de copil, esti imbratisarea si esti sarutarea de dor…esti somnul usor si mi-esti moartea cea dulce, esti ingerul drag, esti cerul intreg, esti fiecare strop de ploaie, esti zambetul drag si privirea curata…glasul dulce si bland…si esti asa, un fel de poveste, esti primul meu gand, si lumina pe care o vad de departe, esti umbra mea mereu si esti dragostea toata…Aseara ti-am daruit un sarut tremurat…in gand.. Imi spunea in soapta, atunci cand nu-l vedeai, ca ii place uimirea ce doarme frumos pe chipul tau…Aseara ti-am asezat in palma o aripa de inger, care plutea incetisor intr-o rugaciune de-a mea…si ningea a vis parfumat dintr-o iarna, in care noi am inceput sa zburam de dor…Aseara ti-am gasit privirea…se scalda linistita in lacul de langa cabana, iar privirea mea o cauta peste tot…si se revarsa cu lacrimi pe obraz…Asa am asteptat rasaritul perfect, care nu a mai venit…Aseara ti-am cumparat o luna patrata, care se plimba pe cerul patrat si se prefacea ca vegheaza dintre crengile unui nuc batran iubirea noastra rotunda…iar noi doi eram o minune patrata…

La inceputul noptii, din amintiri mi se scutura stele si rasar mii de licurici…Un uliu tipa undeva ascutit, iar din priviri mi se revarsa mari si oceane imense…Din ceea ce ar fi trebuit sa fie un zambet, mi se scutura incetisor o tacere si mi se naste cumplit un dor…timpul de aici, doar timpul, imi mangaie usor tamplele, iar in privire mi se scalda de drag, ingeri perfecti…La inceputul noptii, din rugaciuni mi se scutura lacrimi si se nasc zgomotos alte lumi…prin ganduri imi ratacesc povesti curate, iar in priviri imi adoarme tarziu o minune…Puiul meu de inger imi apare in zborul lui usor, cautandu-si iubirea…

O5 Decembrie 2011

Intr-o seara m-ai privit altfel... asa, ca si cum ai privi un copil cand se joaca de-a zborul...iar mie imi ningea pe umeri cu aripi si cu rugaciuni si cu ingeri... atunci te-am privit si eu... asa, ca si cum ai privi un copil cand se joaca de-a minunea...mi-ai zambit altfel... asa, ca si cum ai zambi unui rasarit de soare oglindit in infinit... iar mie imi ningea pe buze cu soapte si cu uimiri si cu intrebari... atunci ti-am zambit si eu... asa, ca si cum ai zambi firesc unui apus pictat perfect in ochii caprui... m-ai iubit altfel... asa, ca si cum ai iubi un inger care invata sa-ti fie tot ce iti doresti... iar mie imi ningea prin ganduri cu vise si cu doruri si cu tine...te-am iubit si eu... asa, ca si cum ai iubi un inger cu care sa-nveti cumva sa zbori pana la Dumnezeu...Spune-mi o poveste de la inceputul lumii...despre puii de ingeri care invata sa culeaga rugaciuni, din palmele impreunate ale lui Dumnezeu...Te rog, pui de inger...mangaie-mi tampla cu o rasuflare si spune-mi soptit o poveste cu uimiri si zboruri perfecte...o poveste despre cum ai vrea, ca printre palmele noastre impreunate, puii de ingeri sa creada din nou in Dumnezeu, sau cum de fiecare privire a ta, mi se sprijina sfant o rugaciune...o poveste despre mirarea din mine si minunea din tine...si cu doruri perfecte...Daca vrei, eu nu am sa-ti mai vorbesc niciodata...iti voi fi doar soapta...daca vrei, nu am sa te mai privesc niciodata...voi lua doar, fiecare amintire cu tine in sufletul meu, si o voi purta ca pe o icoana...Si daca vrei sa nu te mai iubesc niciodata, voi fii mereu doar capatul firesc al lumilor...si fiecare drag de tine...iar sufletul meu cumplit de gol, va suspina de noi si te v-a transforma definitiv in dor...Deja am ganduri cu parfum de inserare, unde la capatul fiecarui vis, un pui de inger imi picura pe frunte rugaciuni, imi asculta respiratia si zborul si somnul cuminte...iar la miezul ciudat al fiecarei nopti, gandurile mele se transforma in umbra, ce isi danseaza soptit regasirea cu iubirea pierduta...Iubirea mea are gust de inserare...la capatul fiecarui dor, puiul de inger ma mangaie incetisor din amintiri...iar iubirea mea frumoasa se transforma in soapte pierdute, care nu se mai aud, ci doar ratacesc singure prin gand...E ultimul zbor...si pentru ultima data, tu ai sa fii cerul pe al carui albastru imens imi aluneca incetisor lacrimi de dor...Mai ramai iubirea mea...e ultimul ceas..si pentru ultima data, tu ai sa fii exact secunda in care, mi-ai alunecat infinit printre gene si te-ai transformat in lacrima de dor, iar eu am sa fiu o soapta care iti v-a spune ca este prea tarziu...Pentru ultima oara, tu ai sa fii gandul din care, cumva, ai alunecat pe frunte, pe obraz, apoi te-ai prefacut intr-un sarut, iar eu am sa te plang definitiv...de prea mult dor...Daca vrei, nu am sa-ti mai vorbesc niciodata, am sa-ti tac doar pe tample, si prin vise, si prin vreme…voi fi doar umbra unei soapte si imi vei simti urma, tatuata ciudat, pe o inima desenata, cu o litera intoarsa, invelita intr-o fundita albastru cu roz, ce atarna prea tarziu de finalul vreunui cuvant de demult…daca asta e dorinta ta, nu am sa te mai invat sa crezi, am sa ma rog doar, cu ceruri si cu sfinti…voi fii doar umbra unui zbor de pe la inceputuri…pierduta cumva pe umarul tau, ca o pan ace atarna ciudat, dintre zdrentele unei aripi de inger…Si daca vrei, nu am sa-ti mai fiu nici dor..am sa plang peste lume cu vise si cu amintiri si cu ploi…Voi fii doar umbra unui zambet pe care o zana l-a uitat pe buzele tale, ca o tacere ce atarna prea greu, de sfarsitul ciudat al unei iubiri de demult…

Ochii mei sunt tristi acum…ca o seara cu ploaie si cu nori…Pe frunte, imi aluneca in tacere un gand, iar pe buze mi se naste soptit o sarutare...Ceasul imi numara incetisor fiecare respiratie, apoi isi opreste minutarul fix intr-un suspin de dor…clipesc…si in privirea mea e ploaie si seara si nori…Mi-e parul ca o noapte cu ploaie si cu ingeri, prin gand mi se rataceste in tacere o iubire, iar pe buze mi se naste o rugaciune…ceasul, imi vegheaza atent fiecare zbor, apoi isi opreste minutarul, fix intr-o lacrima de dor…suspin…si prin parul meu e noapte si ploaie si un inger cu ochii caprui si zambetul ca in povesti…Pe obrazul meu se rostogolesc ganduri deghizate bland, in lacrimi cu gust de dor…Candva, stiai sa-mi rasari dintre ganduri si reuseam sa visez o imbratisare pe furis, atunci cand privirea mi se ascundea incetisor sub pleoape…din par mi se scutura amintiri, iar pe tampla, imi apune ca o mangaiere, o raza tarzie si obosita a lunii…Pe buze mi se rostogolesc taceri deghizate frumos, intr-un sarut cu gust de dor…incercand sa-ti soptesc numele, intr-un inceput de suras sau sa inventez o rugaciune cuminte, atunci cand aripile ti se deschideau incetisor a zbor…Acum doar imi ingenuncheaza obosit zambetul puiului de inger…