Eu vorbesc...Tu vorbesti...

Eu vorbesc...si tu refuzi sa ma asculti... Refuzi sa ma asculti, refuzi sa-mi citesti semnele si sa le urmezi... Eu vorbesc…despre ce este bine pentru tine si tu vrei doar binele ei egoist si limitat. Refuzi sa ma asculti, imi refuzi semnele si binele propus...Eu vorbesc…Vreau sa-ti arat realitatea. Tu, ca raspuns la vorbele mele nu-ti accepti realitatea, drumul, calea... Iti renegi suferinta, construiesti un zid, un castel, ca apoi sa-l distrugi. Iti refuzi slabiciunea si frica, iti refuzi viata si orice sentiment mai puternic...Eu vorbesc…tu ma auzi, dar nu ma asculti... Eu vorbesc...tu vrei atat de mult sa ma renegi, sa crezi ca nu mai exist, dar stii, desi nu vrei sa accepti ca sunt a ta pe veci...Eu vorbesc... sunt pe culme, stau si privesc cum paharul se umple putin cate putin... Astept sa vad cand si cum se revarsa. Ce se va intampla? nimic? poate...Eu vorbesc...vreau sa te ajut, te iubesc cu o iubire vesnica...Nu ma poti accepta dar nici nu ma poti refuza...Tu vorbesti...eu iti raspund. Vreau atat de mult sa iti spun DA...Si cateodata iti spun DA. Dar cateodata...ma doare si tu ma intelegi. Si eu iti vorbesc... Si tu ma asculti...Tu vorbesti...eu te intreb DE CE? si tu imi raspunzi "pt ca tu ai cerut"... Si eu imi plec capul...Tu vorbesti...si eu cred si sper si simt....Tu imi vorbesti si ma linistesti...Imi zici ca totul este bine...si in furtuna totul este bine...Tu vorbesti...eu iti spun ce-i cu mine, dar iti spun numai tie... Nu pot spune altcuiva...Nu ajunge?...Tu vorbesti... Astepti...Eu sunt aici...De ce nu se poate ca ceea ce vreau eu sa fie si ce vrei tu?...Tu vorbesti...imi spui ceea ce suntem...Eu iti spun ceea ce as vrea sa fim...Sunt doua lucruri asa de diferite...Tu vorbesti...imi este frica. Imi este dor si tremur, imi tremura inima... Imi tremura sufletul si stomacul si singurul lucru care ma opreste din tremurat este iubirea...Tu vorbesti...imi intinzi o mana. Ma prind in disperare si cu speranta de ea, o strang puternic dar cateodata ceva, ma trage prea tare in jos...Tu vorbesti...este atata suferinta in lume si eu tot ce fac este sa imi inchid ochii si sa simt...Tu vorbesti....eu astept...nu stiu exact ce astept... Cred ca pe tine te astept...Iar vreau sa te salvez?...dar tu nu vrei ca eu sa te salvez...te incapatanezi sa crezi ca poti face asta singur...Tu vorbesti...ma chemi dar nu pot sa vin... Si iti povestesc... Si tu ma consolezi... Si tip. Si urlu. Si tu imi spui ca va fi bine. Si eu te cred. Iti spun ca ma doare. Tu imi spui ca este ok, este normal sa ma doara, este uman... Si eu iti spun ca ma doare tare... Tu imi spui ca va trece. Scriu un blog si totul va fi bine...Iti spun ca tu esti binele meu, singurul meu bine...Tu vorbesti...iar eu stau cuminte, ghemuita...si te ascult...