Ti-e dor?...Nu spui nimic nou...Te sfasie durerea amintirii? Ai imagini si cuvinte care nu-ti ies din minte si te consuma ingrozitor? Credeai ca vor disparea cu timpul, dar se pare ca nu e asa...Si, ce vrei acum? Compasiune pentru ce simti, intelegere? La ce ti-ar folosi? Esti singura care intelege ce simti...Nu incerca sa disimulezi ca esti esti bine...Infrunta-ti teama! E foarte posibil sa nu uiti niciodata. Macar accepta situatia...Cui vrei sa-i explici lipsa asta acuta de aer, golul din suflet si din stomac, senzatia de cadere in gol? Numai tu stii ce ai avut, ce ai respirat si ce ai pierdut...S-a dus ca nisipul printre degete. N-ai putut strange pumnul la timp...Ca o fetita naiva, tot ce ai crezut ca ai, s-a dus cu prima adiere de vant...Ti-au ramas doar cateva amintiri a ceea ce a fost si ce ar fi putut fi...Deschide pumnul si lasa-le sa cada...acum nu mai are rost sa le pastrezi. Sunt doar urmele unei iluzii...E mai puternica iluzia decat realitatea? Ai trait cu adevarat doar cand visai si acum ca te-ai trezit, nu poti scapa de realitatea visului? Cu atat mai rau pentru tine...Lasa lacrimile alea...ca nu te ajuta. De cate ori ai sa mai incerci sa dai afara tristetea ce si-a pus amprenta prea profund pentru a fi alungata cu cateva lacrimi?...Ce porti in suflet acum e pentru totdeauna si, chiar daca timpul va mai micsora intensitatea, de trecut nu va trece nicicand de tot...O stii, desi speri sa te inseli...Insa, nimic din ce ai trait nu e pierdut...Totul e in acelasi loc din timp, in care s-a intamplat...Nu crezi? Intoarce-te acolo si vei simti...Dar apoi alege. Traiesti acolo, atunci, sau aici, acum?...Crezi ca el va regreta vreodata?...probabil o sa inteleaga candva, cat a gresit...dar nu va mai putea sa afle niciodata ce mult l-ai iubit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu