Suferinta...

Incepi sa tremuri, te albesti la fata, incerci sa te trezesti, dar imediat realizezi ca nu dormi... vrei sa vorbesti, dar cuvintele ti se transforma in sughituri, lacrimile iti curg siroaie pe obrajii paralizati si simti cum sufletul tau s-a materializat in sticla si cineva a venit cu un ciocan si ti l-a spart in milioane de bucati... bucati ce se plimba prin tot corpul tau intepandu-te si sufocandu-te, iar dintr-o data te prabusesti la pamant si tot ce poti sa faci este sa-ti lasi sentimentele sa se transforme in hohote de plans, sperand ca astfel sa iasa afara si niciodata sa nu se mai intoarca inapoi...Ai simtit vreodata cum sufletul ti se rupe, iar tu nu poti face nimic sa-l opresti?Ai simtit vreodata acea durere sufleteasca insuportabila, care urla in tine, te face sa te izbesti de toti peretii si care iti spune ca nimic nu va mai fi la fel si ca viata ta s-a oprit acolo si ca nimic din ceea ce se va intampla dupa, nu ti-o va mai putea aduce inapoi?... Daca da, inseamna ca macar o data ai suferit, iar despre asta vreau sa scriu eu astazi... Despre acea suferinta care te slabeste psihic si fizic, care-ti consuma toate lacrimile si te lasa sec o viata... Despre acea suferinta care te schimba, te face mai bun, mai bland, te ajuta sa privesti altfel lucrurile si careia ajungi sa-i multumesti cu timpul, pentru ca te ajuta sa intelegi ca niciodata nu trebuie sa provoci asa ceva nimanui... Despre acea suferinta care ti se infiltreaza in sange, iti curge in vene, iar tu faci orice ca s-o elimini, dar ramai in continuare cu ea lipita in suflet... Despre acea suferinta care-ti innegresete sufletul, care-ti usuca tot sangele din inima si te face nepasator, cinic si rece...Despre acea suferinta pe care o urasti, pentru ca n-ai meritat-o si vrei si vrei si vrei sa scapi de ea, dar in continuare nu poti sa respiri, dar in continuare te doare... Despre acea suferinta pe care niciodata nu ai vrea sa o simta cineva apropiat tie si pentru care ti-ai da tot sa o simti tu, pentru ca te-ai obisnuit, si nu acea persoana... Despre acea suferinta pe care ti-o creezi singura, iar si iar si iar, crezand ca la un moment dat vei fi ferita de ea, dar neconstientizand ca de fapt te invarti intr-un cerc vicios... Despre acea suferinta care ti s-a impregnat pe fata si poate fi vazuta de oricine, in orice moment... Despre acea suferinta care poate fi cauzata de moartea cuiva, de moartea unei iubiri, de moartea unei relatii, de moartea unor sentimente... Despre acea suferinta pe care va doresc sa nu o simtiti niciodata, sa nu o mai simta nimeni... niciodata... pentru ca nu suferinta ne face sa simtim ca suntem vii...ea ne ajuta sa murim cate putin in fiecare zi...