Candva, am intalnit un suflet cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa...Era un suflet plapand, pierdut si ranit...Aveam in palme un suflet inghetat cu aripile frante si cicatrici adanci...Am inceput sa plang si lacrimi fierbinti udau sufletul din palmele mele, sufletul acela cu cicatrici adanci si urme de talpa...L-am spalat cu lacrimi si l-am vindecat, l-am pastrat cu grija, incercand sa-l ascund de durere...Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul acela chinuit aproape renunta la viata, au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta...Dar zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece...Acum privesc un suflet cu aripi noi, cu cicatrici subtiri si fara urme de talpa...E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe...iar dragostea mea, l-a ocrotit si il v-a ocroti mereu...
apreciez mult ce-a ce ai scris ai darul de la dumnezu de a exprima tot cea ce simti normal ca m-am intristat[ am plins nitel dar se spune ca e bine cind plingem eliminam toxinele din organism asa ca tot raul spre bine] :)) ma regasesc putin in durerea ta dar nu las necazurile sa mma copleseaca atit de mult intodeauna caut un sa ma agat de ceva care sa imi aduca putina fericire ... iti doresc numai bine din tot sufletul te tuca nelanelyka
RăspundețiȘtergere