Tristetea....marea stapana...

Sunt mereu intre doua stari, mereu, mereu… Mereu intre vointa care ma impinge pe-un anumit drum si durerea din cosul pieptului ce ma strange ca intr-o menghina… Mereu intre dorinta sufletului de a-si lua zborul si neputinta lui de a se desprinde de ceea ce-l atarna… Mereu intre bucuria clipelor pe care reusesc sa le traiesc si tristetea clipelor pe care le doresc traite si sunt doar iluzii… Tristetea – marea stapana – si-a facut loc in toate, chiar si-n bucurie… parca nimic nu mai poate fi fara pata de amaraciune…Ma straduiesc... Ma straduiesc sa zambesc... sa-ti zambesc... chiar daca curg lacrimi din sufletul meu... Ma straduiesc sa spun ca pot... sa-ti spun ca pot, desi am impresia ca toata greutatea lumii e pe umerii mei... Ma straduiesc sa merg pe un drum dar mi-e atat de greu incat nu ma pot impiedica sa ma intreb daca nu-i gresit ce fac, daca de fapt, incercand sa fac lucrurile ” bine ” nu va iesi totul tocmai pe dos, chiar pentru ca fiecare pas pe care-l fac e o fortare impotriva firii… pentru ca lucrurile nu vin de la sine, nu curg intr-un mod firesc... Ma straduiesc sa privesc soarele desi ochii imi sunt invaluiti intr-o ceata densa de neputinta trista si ma intreb daca nu-i mai presus de mine, de puterea mea de sacrificiu, de lupta, de intelegere, de acceptare... ceea ce caut, implinirea sufleteasca la care aspir impotrivindu-ma si negandu-mi asteptarile si sperantele, si visele, si dorintele, pentru a ajunge la ceva ce, poate, e doar iluzie si n-are nici o posibilitate de implinire in realitate, in realitatea mea… fericirea unei iubiri care se daruieste fara a astepta NIMIC in schimb. Vreau sa iubesc, sa daruiesc, si asta sa-mi fie de-ajuns pentru a-mi umple sufletul de fericire… o fericire clara si nedisimulata... Cand in suflet arde, cu valvatai, o dorinta, o rana, cum sa o ignori, cum sa o transformi, cum sa o alungi?... Si vreau, si ma straduiesc. Dar nu pot ignora senzatia de zadarnicie ce-mi flutura-n minte, in fiinta... Sunt doar o fiinta slaba in fata iubirii, asta sunt… si dorintele-mi sunt iluzorii… si temerile imi sunt nesfarsite…