Undeva intre zi si noapte...in spatiul de dincolo de nicaieri...

Mi-as fi dorit sa fiu un rau, o stea pe cerul tau albastru sau un cantec de copil ce il auzi in noaptea trista... Mi-as fi dorit sa fiu vantul, sa intorc foaia in care scrie ca in lume nu-i fericire, ca viata e un vis... Mi-as fi dorit sa ma vezi adesea in oglinda sufletului tau, sa apar in visul vietii tale... Mi-as fi dorit sa fiu durerea din pieptul tau ce uneori te apasa... Mi-as fi dorit sa fiu inima ranita ce tresare la intristarea ta... Sa-ti sarut ochii tai frumosi si uneori tristi... Sa fiu lumina din viata ta, sa te iubesc, sa te sarut, sa te ador. Sa nu plec… sa ratacesc in noapte, in noaptea cea cumplita... Mi-as fi dorit ca durerea ta sa ma faca sa traiesc... Sa fiu ochii tai cu amintiri neclare, acele inchipuiri ce ma patrund... Mi-as fi dorit sa fiu mana calda ce se intalneste cu mana ta... Sa fiu clopotul ce plange cu al lui clinchet cristalin. Sa fiu inima cu toate simtirile si framantarile ei, sufletul, ce atatea sperante si visuri a pastrat... Sa fiu raspunsul tau pe care in zadar l-am asteptat... Sa citesc de pe chipul tau semne ce tu niciodata nu le-ai scris... Nici nu mai stiu de cand sunt aici, parca de o viata... Cine stie cat va mai dura… Poate ca inca o viata... Viata…un cuvant despre care nu indraznim sa spunem prea multe, sa spunem ce gandim si cum o simtim, sau daca incercam, nu ne este permis, mai ales atunci cand o legam de moarte, desi orice viata sfarseste prin a muri... De ce atunci, cand n-o mai suportam si am vrea sa punem punct si sa plecam din ea, se spune ca suntem lasi?... Nu dam oare dovada mai mare de lasitate, suportand chinul si umilinta la care ne supune, neavand curajul s-o parasim?... Am o dorinta nebuna de a evada din timpul si spatiul in care ma aflu... vreau sa renunt la tot si sa ies din viata, din absurda nebunie fara rost... vad numai suflete disperate, schimonosite, chinuite, ascunse in spatele aceluiasi zambet trist, incercand sa intre si sa reziste in nebunia celor cinci litere: viata!... Suntem eroii unui joc abandonat de un copil, ce intre timp s-a plictisit sau poate chiar a innebunit, lasandu-ne la voia intamplarii… nefericita intamplare…viata!!!