Fara sa stii cine sunt, citeste-mi in vorbe, citeste-mi in gand... fara sa stii ca exist, gandeste-te la mine ca la o fiinta ce nu va fi a nimanui, ca la o stea ce se va stinge inainte ca tu sa ajungi la ea...



Numai Dumnezeu are privilegiul de a ne abandona... Oamenii nu pot decat sa ne intoarca spatele...







vineri, 7 mai 2010

Dincolo de cuvinte...

Ma simt calcata in picioare...strivita in jocuri de cuvinte...imi simt durerea neincrederii pe care ingerii mi-o arunca in fata...imi simt sufletul pustiit de atata neputinta...de atata plangere intre ceea ce-a fost si ceea ce este! Nu-mi gasesc linistea dupa care tanjesc atata...nu-mi mai gasesc iertarea printre lacrimi de-o zi...printre lacrimi de-o noapte. Le caut in mine, le caut aproape de oricine, le caut acolo unde mi le-as dori...in inima ce bate...in sufletul ce simte!... Dincolo de cuvinte, de zambete si gesturi, se nasc faptele noastre. In final, ele conteaza cel mai mult...Nu frumusetea cuvintelor, nu puterea sentimentelor, ci faptele... Ele definesc fiinta, omul din tine... Identitatea personala pare mai greu de creionat decat credem. Puterea si vulnerabilitatea se imbina intr-o armonie infricosatoare in viata noastra!....Cat de usor este sa te agati de oamenii din jurul tau, sa depinzi de cei din jur... Dar dupa ce deschizi ochii, dupa ce termini de citit basmul vietii tale, observi cat de singur esti. Nu te ai decat pe tine si faptele tale... Cuvintele prind aripi, isi iau zborul, atat de usor, ca si cum nu ar fi existat...Firea mea dramatica le duce la extrema pe toate, fie una pozitiva, fie una negativa... Ma ascund in spatele unui zambet, a unui freamat de optimism, a unei picaturi de putere... Ma mint ca dansez in pasii melodiei, dar de fapt ma impiedic si uit mereu pasii! Cineva imi zicea sa nu mai fiu asa dependenta...Poate ca m-am nascut cand nu trebuia, poate ca inca apreciez oamenii si tin la ei...Poate ca sunt prea extrovertita, impulsiva, imatura, dar inlauntrul meu zace un om mai puternic decat multi alti oameni ce, la prima vedere, par de piatra!!... Prefer sa imi vedeti vulnerabilitatea prin ochii lacrimand, decat sa nu vedeti nimic printre privirile de sticla ce mi le-ar afisa puterea...Ca furtuna in pahar, ca pestele pe uscat, ma agitam si eu, sperand ca voi gasi linistea suflteasca pe care o caut cu atata disperare... Dar abia in seara asta mi-am dat seama, ca acea liniste pentru mine nu mai exista... A murit acum mult timp!!!.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu