Te strig... te chem…

Te strig, te chem… vreau sa-ti privesc ochii stralucitori... pentru ca asa simt ca imi va fi mai bine... Vreau sa-ti simt inima langa inima mea… Vreau ploaia mea curata… apa din fantana de suflet... apa de cuvinte ce imbraca iubirea lumii... si mai ales, iubirea noastra... Vreau sa ne ridicam spre stele si de-acolo sa colindam printre ele, cu sufletele pline, eu de-al tau si tu de-al meu… Vreau sa-ti simt fericirea, sa fiu pentru o clipa zeita, sa-mi inabusi cu un sarut suspinul, sa ma ascunzi in palma ta si noaptea mea sa se sparga in luceferi de zi, iar ochii tai, sa-i simt mirati de propria mea uimire… Am nevoie si ziua de lumina lor... din zi ii cunosc, din noapte nu tin minte decat un licar... Tu m-ai invatat cu iubire... sa uit atatea…sa cred atatea…Avem timp prea putin... Ne uneste-o iubire? ne desparte un destin?... Te strig... te chem... ca sa-mi fii aproape, tarziu in noapte, cand mii de fulgere despica norii…Vreau sa fii langa mine, sa-mi alungi nelinistea... Te strig... te chem... iti soptesc numele, strangand din pumni... numarand tunete in gand… Te chem sa ma tii in brate, sa-mi alungi intunericul, sa-mi alungi spaima de furtuni… Numai tu sa ma alini, sa-mi razbuni noptile in care mi-am cantat povesti de iubire…Vreau sa ma tii de mana... asa voi sti ca nu ma vei pierde... ca nu ma voi rataci... vreau sa-ti mangai sufletul... asa voi sti ca nu vei mai pleca de langa mine… As vrea sa fim numai noi doi, nascuti din ploi... Sa ramanem noi, cei ce am stiut pe ce drum sa pornim... si mai ales alaturi de cine sa-l parcurgem... sa fim doua picaturi de ploaie... intr-o lacrima de iubire... Te chem, sa-ti mangai chipul cu privirea, iar in ochii tai limpezi sa incerc sa descopar lumea din interiorul tau... Te chem sa-ti simt bataile inimii si as vrea ca adierea rasuflarii tale s-o am aproape de mine... As vrea sa-ti aud glasul, sa-ti vad zambetul, sa simt o calda traire din care sa nu vreau sa mai ies niciodata... Te chem sa-ti simt sufletul aproape si as vrea sa-l privesc infiorat de sarutarile mele, sa te strang in brate si sa te sarut pana cand din unirea noastra sa nu se deosebeasca... cine esti tu si cine sunt eu... Gandul meu se indreapta spre un loc necunoscut, luminat de un luceafar ce nu-si cunoaste soarta… Te simt aproape, tot mai aproape, dar tot mai sus te inalti, cu aripi de dragoste si dor, iar eu raman cu o speranta...ca vei veni… As vrea sa te simt in brate, dar un vis ne desparte… Un mic zgomot, o rasuflare calda, emotii... si o mana care ma atinge… Tresar...esti tu! O dorinta ne-mplinita, o sete care ucide, o adiere, ma cuprinde… Un alt decor in care tu esti singurul meu univers…Traim intr-o lume care nu intelege, care ridica din umeri, priveste intrebatoare, cu nedumerire sau indiferenta, cu admiratie sau dispret... intr-o lume prea grabita, in care zambetul, bunatatea, intelegerea, iubirea sincera, sunt tot mai rar intalnite… Te chem si te vreau langa mine, azi mai mult ca ieri, pentru ca langa tine, viata mi se pare o vesnica primavara, un cantec de bucurie, cu zile senine si nopti minunate... si vreau sa mi se para mai buna si mai frumoasa... iar lumea in care traim va trebui sa inteleaga ca indiferenta si nedumerirea nu-si au locul aici... Simt o atingere...imi mangai fata, vreau sa ma lipesc de pieptul tau si tresar…Te chem sa-ti ating inima cu adierea calda a iubirii care traieste in inima mea, sa-ti umplu sufletul de frumusetea gandurilor mele, sa te iubesc, caci mi-e dor de iubirea ta, iar scanteia apropierii ce aduce lumina dragostei... e scanteia ce s-a stins in lumina noptii si care reapare in toata splendoarea ei pentru a exprima ceea ce cuvintele nu pot…