Pana si ingerul meu pazitor sta si priveste neputincios...

Imi vine sa strig, sa spun cu voce tare... e prea mult!.. Prea multa inghesuiala, prea multa fuga inutila, prea multe eforturi, prea multa singuratate, prea multa indiferenta, prea multa slabiciune… Prea mult pentru mine! Intre o amorteala fizica si un disconfort general, intre gandurile triste si ochii incetosati, se leaga o forma de deprimare, care stiu de unde provine de fapt... Mi-e inima sfasiata, iar vantul sufla prin crapaturile ei…Mi-e sufletul pustiu si simt cum ploaia cade, distrugand si ultimul coltisor… Imi sunt noptile zile si zilele singure, si numar fiecare stea, fiecare clipa... Am ochii un ocean de lacrimi iar pe obraji imi curg fluvii imense… Am visele identice si visul mi-e ca o ruga... Am sperantele obosite... am avut vise... dar mai presus de toate am sentimente si ele imi apartin… Am in minte ochii tai, imi suna in creier vocea ta, dar cel mai dureros este ca... nu am inima ta...Totul e intr-o liniste apasatoare. Astazi mi se pare ciudat gustul ei…Dincolo de clipirea ochilor, universul e altfel decat gandurile triste adunate in mine, decat lacrimile pierdute pe chipul meu, altfel decat incercarea de a scrijeli pe inima mereu... Mi-am strans gandurile sub pleoape atat de tare si am simtit ca se poate ajunge dincolo de nori, cu un dor imens, fara sa stiu de ce, de unde, de cand...Vise ce s-au cufundat in abisuri…Deschizand ochii, am dat de singuratate si golul din suflet... Oricat as incerca sa ma ascund de singuratate, de tristete…ea tot ma gaseste… M-am amagit singura... am crezut ca nu o sa mai fie, ca nu o sa mai existe... dar e mereu acolo, cred ca face parte din mine... Poate ar trebui sa invat sa traiesc cu ea asa cum este. E o durere teribila, mai ales acum... Ma sfasie pe dinauntru... Este ca o mare linistita intr-o zi senina... totul pare calm dar in adancuri e cea mai teribila furtuna care s-ar fi putut vedea vreodata... Urasc starea asta... ma simt atat de singura...Doar eu si durerea asta care pare ca nu mai are sfarsit... si Dumnezeu, care parca imi spune ca inca nu mi-am invatat lectia!... Azi, durerea e de nesuportat!... Pana si ingerul meu pazitor sta si priveste neputincios!... Exista mereu acea umbra…care plange...