Daca una din "jumatatile" ce alcatuiesc cuplul stagneaza, relatia e compromisa si se va termina mai devreme sau mai tarziu... Si, de obicei, cel care stagneaza, o face pentru a deveni celalalt. Se intereseaza mai mult de cel iubit, de ceea ce il face pe acesta fericit, de cum il poate pastra cu orice pret si uita de sine, uita sa fie un individ de sine statator, care are nevoi si dorinte proprii. Se transforma, astfel, intr-o persoana vulnerabila…Dar exista o diferenta intre a veni in intampinarea dorintelor iubitului si a te confunda cu el. Va veni un moment in care nu vei mai sti cine esti si va incepe sa doara… Doare lipsa unei vieti proprii, pe care tu o interpretezi ca lipsa de atentie din partea celuilalt, pentru ca el are o viata a lui, iar tu astepti ca si el sa traiasca pentru tine si prin tine. In acest caz, relatia nu merge, fie pentru ca tu nu mai suporti durerea pe care ti-o provoci singura, fara sa-ti dai seama, fie pentru ca partenerul se va satura sa te vada mereu trista si nemultumita si isi va dori pe cineva cu mai multa personalitate... Atunci e si mai dureros sa vezi ca, desi te-ai anulat pe tine, crezand ca, astfel il multumesti pe celalalt, n-a fost de ajuns. Ti se pare nedrept, ca tu ai dat tot ce puteai da, te-ai dat pe tine, te simti secata, simti ca nu mai ai nimic de oferit, apoi incepi sa crezi ca nu insemni nimic, sau ca nimic din ce faci nu e bine…E nevoie de foarte multa incredere in fortele proprii, pentru a depasi momentul asta. Mai rau e ca increderea asta trebuie sa ti-o oferi tu, pentru ca, daca o iei de la altii, vei avea mereu nevoie de confirmari pentru a-ti sti valoarea. Iar atunci cand nu le vei avea, cand cei care iti confirmau ceea ce tu singura ar fi trebuit sa stii, nu mai sunt langa tine, vei ajunge din nou sa nu mai stii cine esti. In cazul asta, nu esti pregatita pentru o relatie, pentru ca o incepi cu gandul ca partenerul te va completa, dar uiti ca tu trebuie sa fii deja completa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu