O5 Decembrie 2011

Intr-o seara m-ai privit altfel... asa, ca si cum ai privi un copil cand se joaca de-a zborul...iar mie imi ningea pe umeri cu aripi si cu rugaciuni si cu ingeri... atunci te-am privit si eu... asa, ca si cum ai privi un copil cand se joaca de-a minunea...mi-ai zambit altfel... asa, ca si cum ai zambi unui rasarit de soare oglindit in infinit... iar mie imi ningea pe buze cu soapte si cu uimiri si cu intrebari... atunci ti-am zambit si eu... asa, ca si cum ai zambi firesc unui apus pictat perfect in ochii caprui... m-ai iubit altfel... asa, ca si cum ai iubi un inger care invata sa-ti fie tot ce iti doresti... iar mie imi ningea prin ganduri cu vise si cu doruri si cu tine...te-am iubit si eu... asa, ca si cum ai iubi un inger cu care sa-nveti cumva sa zbori pana la Dumnezeu...Spune-mi o poveste de la inceputul lumii...despre puii de ingeri care invata sa culeaga rugaciuni, din palmele impreunate ale lui Dumnezeu...Te rog, pui de inger...mangaie-mi tampla cu o rasuflare si spune-mi soptit o poveste cu uimiri si zboruri perfecte...o poveste despre cum ai vrea, ca printre palmele noastre impreunate, puii de ingeri sa creada din nou in Dumnezeu, sau cum de fiecare privire a ta, mi se sprijina sfant o rugaciune...o poveste despre mirarea din mine si minunea din tine...si cu doruri perfecte...Daca vrei, eu nu am sa-ti mai vorbesc niciodata...iti voi fi doar soapta...daca vrei, nu am sa te mai privesc niciodata...voi lua doar, fiecare amintire cu tine in sufletul meu, si o voi purta ca pe o icoana...Si daca vrei sa nu te mai iubesc niciodata, voi fii mereu doar capatul firesc al lumilor...si fiecare drag de tine...iar sufletul meu cumplit de gol, va suspina de noi si te v-a transforma definitiv in dor...Deja am ganduri cu parfum de inserare, unde la capatul fiecarui vis, un pui de inger imi picura pe frunte rugaciuni, imi asculta respiratia si zborul si somnul cuminte...iar la miezul ciudat al fiecarei nopti, gandurile mele se transforma in umbra, ce isi danseaza soptit regasirea cu iubirea pierduta...Iubirea mea are gust de inserare...la capatul fiecarui dor, puiul de inger ma mangaie incetisor din amintiri...iar iubirea mea frumoasa se transforma in soapte pierdute, care nu se mai aud, ci doar ratacesc singure prin gand...E ultimul zbor...si pentru ultima data, tu ai sa fii cerul pe al carui albastru imens imi aluneca incetisor lacrimi de dor...Mai ramai iubirea mea...e ultimul ceas..si pentru ultima data, tu ai sa fii exact secunda in care, mi-ai alunecat infinit printre gene si te-ai transformat in lacrima de dor, iar eu am sa fiu o soapta care iti v-a spune ca este prea tarziu...Pentru ultima oara, tu ai sa fii gandul din care, cumva, ai alunecat pe frunte, pe obraz, apoi te-ai prefacut intr-un sarut, iar eu am sa te plang definitiv...de prea mult dor...Daca vrei, nu am sa-ti mai vorbesc niciodata, am sa-ti tac doar pe tample, si prin vise, si prin vreme…voi fi doar umbra unei soapte si imi vei simti urma, tatuata ciudat, pe o inima desenata, cu o litera intoarsa, invelita intr-o fundita albastru cu roz, ce atarna prea tarziu de finalul vreunui cuvant de demult…daca asta e dorinta ta, nu am sa te mai invat sa crezi, am sa ma rog doar, cu ceruri si cu sfinti…voi fii doar umbra unui zbor de pe la inceputuri…pierduta cumva pe umarul tau, ca o pan ace atarna ciudat, dintre zdrentele unei aripi de inger…Si daca vrei, nu am sa-ti mai fiu nici dor..am sa plang peste lume cu vise si cu amintiri si cu ploi…Voi fii doar umbra unui zambet pe care o zana l-a uitat pe buzele tale, ca o tacere ce atarna prea greu, de sfarsitul ciudat al unei iubiri de demult…

Ochii mei sunt tristi acum…ca o seara cu ploaie si cu nori…Pe frunte, imi aluneca in tacere un gand, iar pe buze mi se naste soptit o sarutare...Ceasul imi numara incetisor fiecare respiratie, apoi isi opreste minutarul fix intr-un suspin de dor…clipesc…si in privirea mea e ploaie si seara si nori…Mi-e parul ca o noapte cu ploaie si cu ingeri, prin gand mi se rataceste in tacere o iubire, iar pe buze mi se naste o rugaciune…ceasul, imi vegheaza atent fiecare zbor, apoi isi opreste minutarul, fix intr-o lacrima de dor…suspin…si prin parul meu e noapte si ploaie si un inger cu ochii caprui si zambetul ca in povesti…Pe obrazul meu se rostogolesc ganduri deghizate bland, in lacrimi cu gust de dor…Candva, stiai sa-mi rasari dintre ganduri si reuseam sa visez o imbratisare pe furis, atunci cand privirea mi se ascundea incetisor sub pleoape…din par mi se scutura amintiri, iar pe tampla, imi apune ca o mangaiere, o raza tarzie si obosita a lunii…Pe buze mi se rostogolesc taceri deghizate frumos, intr-un sarut cu gust de dor…incercand sa-ti soptesc numele, intr-un inceput de suras sau sa inventez o rugaciune cuminte, atunci cand aripile ti se deschideau incetisor a zbor…Acum doar imi ingenuncheaza obosit zambetul puiului de inger…