Fara sa stii cine sunt, citeste-mi in vorbe, citeste-mi in gand... fara sa stii ca exist, gandeste-te la mine ca la o fiinta ce nu va fi a nimanui, ca la o stea ce se va stinge inainte ca tu sa ajungi la ea...



Numai Dumnezeu are privilegiul de a ne abandona... Oamenii nu pot decat sa ne intoarca spatele...







joi, 8 decembrie 2011

Dorul meu...

Nu demult credeam ca am intalnit fericirea...Era pe strada mea, deghizata frumos intr-un pui de inger care isi gasise paradisul..pentru el totul era atat de simplu, atat de firesc...in povestea lui, isi stia pe de rost orice senzatie, orice sentiment, iar in lumea lui fabuloasa de ciocolata si de gusturi perfecte, isi aflase cumva visul dintai...

Te-am pierdut...abrupt, zgomotos, cumplit...mi te-ai frant atat de absurd in fiecare cuvant pe care nu am mai stiut sa ti-l spun...inca mai simt in timpane cum urla tacerea ta ascutita si inca ma mai doare ultimul tau gand...As fi vrut sa stiu sa te opresc...insa imi era atat de teama si atat de tarziu...Imi ratacisem timpul si vremea, iar ingerul meu plecase demult de langa mine...departe...Te-ai scuturat a vis urat si m-ai alungat...Din ochii mei, plangeau soptit promisiunile spulberate si pe buze, incepuse sa-mi moara un dor...De-as fi putut sa te opresc...insa nu mai stiam sa te caut printre gandurile senine, iar in privire imi incepuse deja furtuna...Te-am pierdut...ciudat, trist, absent...te-am pierdut...

Ploua acum!...timpul parca s-a oprit, sa-si odihneasca secundele, si a adormit apoi obosit, ,pe o frantura de gand...Cuvintele mi-au inghetat ciudat, intr-o soapta tarzie, iar pe obraji mi se joaca un dor de demult...In ganduri imi alearga puiul de inger, iar sufletul meu il acopera incet cu rugaciuni... In toata tacerea asta dintre noi, imi lacrimeaza trist si dureros sfarsitul lumii...privirea imi zboara suspinand prin fereastra, iar Cerul imi plange de aseara pe geamuri, a amintiri si a dor...Ploua!...cerul plange...plang si eu!

Ratacesc, nu mi-e bine...m-am pierdut din gandul tau, pe frunte imi cad stropi cu iubirea din Cer... Prin gandul tau imi pare ca ma pierd a dor...pe obraz mi se opreste lacrimand un pic de infinit, iar pe buze imi adoarme soptit amintirea unui sarut...As vrea sa fi aici acum, sa te asezi langa mine, sa-ti culci capul pe umarul meu, si sa visam impreuna ce dor ascuns ne leaga..Soaptele ar fi dulci si blande, iar iubirea mea te v-a inveli de tot ce e rau...As vrea sa fi aici, sa te respir de drag, si sa-mi ramana pe buze gustul de tine...As vrea sa fi aici, dar nu esti...si sufletul meu nu vrea sa creada ca te-am pierdut, ca intre noi nu mai e nimic...nici vuiet, nici linisti, nici soare, nici timp...Te-am pierdut...si vroiam atat de mult sa fiu fetita ta, asa cum esti tu ingerul meu...dar vezi?..acum nu mai e nimic intre noi...nici zambet, nici soapte, nici ganduri, nici aripi, nici dor...Te-am pierdut...dar ai ramas minunea fireasca din sufletul meu, povestea mea frumoasa, barbatul bland si cald, cu vise, cu soapte...iubirea mea...ingerul meu drag si dorul meu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu