Fara sa stii cine sunt, citeste-mi in vorbe, citeste-mi in gand... fara sa stii ca exist, gandeste-te la mine ca la o fiinta ce nu va fi a nimanui, ca la o stea ce se va stinge inainte ca tu sa ajungi la ea...



Numai Dumnezeu are privilegiul de a ne abandona... Oamenii nu pot decat sa ne intoarca spatele...







sâmbătă, 10 decembrie 2011

Atat de teama...

Mereu imi era atat de teama sa nu te pierd, atat de teama ca zambetul tau nu imi va mai linisti zbaterile din suflet, atat de teama ca gandul tau nu ma va mai gasi, si sa voi uita sa mai fiu in mintea ta...Imi era teama ca nu te voi mai putea privi, si tu nu ma vei mai invata sa zbor...teama ca nu te voi mai visa, si nu voi mai simti imbratisarea ta...Imi era teama ca te vor speria lacrimile mele, ca nu iti voi mai auzi intrebarile tacute, si ca nu voi mai putea niciodata sa iti ascult bataile inimii, stand ghemuita la pieptul tau...ca nu iti voi mai simti sarutarile tale cuminti...si Doamne! imi era atat de teama ca nu o sa-mi mai vorbesti, sa imi soptesti asa cum doar tu stiai sa o faci...Imi era atat de teama, puiul meu!...si vezi? toate astea, acum nu le mai am!.. Uneori, dragostea poate sa ne raneasca, si viata ne loveste si ne tranteste la pamant, cu forta unui tren...am simtit asta din plin, si as vrea atat de mult sa ma pot ridica sa merg mai departe! Poate ca uneori uiti sa privesti pe cineva in ochi si sa ii spui simplu..."te iubesc"....simti ca te pierzi, si atunci nu ai nevoie decat de cineva care sa te poata face sa speri, sa te poata face sa iti doresti un strop de magie din nimic...cineva care sa te faca sa vezi in fiecare lucru marunt o minune, si pe care sa il lasi, atat de firesc sa iti arate ca uneori...dragostea nu te raneste... Te-am tot asteptat, strangand la piept dorul de tine...ascultand in gand bataile inimii tale, in speranta ca le voi intelege pe deplin...Daca m-ai fi vazut, as fi venit pana la marginea lumii...Te-am tot strigat...ma simteam ca o naluca, pt ca tu nu ma vedeai, nu ma auzeai...eram mereu invizibila... Acum am tacut..am obosit amandoi sa cautam cuvinte sau motive...Ce tacere imensa, asurzitoare...parca ne privim orbi...tu de la celalalt capat al lumii, eu de la celalalt...Cateva amintiri ma bantuie indecis, cu lacrimi in ochi si cu batai in suflet...Cu cine sa ramana ele pentru totdeauna? Tu m-ai uitat atat de usor!...Am ramas singura, fara culoare, cu conturul sters...nu mai am decat regretul ca ne-am pierdut, si vise sfaramate...dar te iubesc atat de frumos...inima mea desenata, doar ea mai traieste iubindu-te....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu