Fara sa stii cine sunt, citeste-mi in vorbe, citeste-mi in gand... fara sa stii ca exist, gandeste-te la mine ca la o fiinta ce nu va fi a nimanui, ca la o stea ce se va stinge inainte ca tu sa ajungi la ea...



Numai Dumnezeu are privilegiul de a ne abandona... Oamenii nu pot decat sa ne intoarca spatele...







marți, 16 iunie 2015

Cică totul e mâinile noastre... Dar mâinile noastre în mâinile cui sunt?

Ne dorim să fim cu fiecare zi mai puternici, mai buni... Dar atunci când avem putere, nu-i așa că dorim să o împărțim cu cineva? Suntem gata să sacrificăm orice pentru a obține victorie, pentru a fi fericiți... Dar atunci când victoria e în mâinile noastre, nu-i așa că dorim să o împărțim cu cineva? Ne trăim tinerețea gonind după un rezultat, după merite și aplauze... Dar atunci când atingem acel rezultat, nu-i așa că dorim să-l împărțim cu cineva? Nu-i așa că am vrea să auzim încet, dar atât de familiar două palme ce vor bate cu căldură și-o voce ce va șopti dulce “mă mândresc cu tine, iubitule” sau “ești cea mai bună, iubito”... Indiferent ce nu am vrea, singuri nu vom putea duce nimic și nu ne vom putea bucura de nimic. Singuri suntem doar un pachet de laude, de realizări, de victorii sau înfrângeri. Suntem predestinați să găsim pe cineva ca să împărțim din tot... Din fericire... Din dragoste... Din tristețe... Din noi...
Cică totul e în sufletul nostru... Dar sufletul nu doare când rămânem singuri?.. Nu caută liniște alături de alt suflet?.. Nu încearcă să se umple de fericire, oferind și primind din ea? Dincolo de un suflet gol, e alt suflet gol... De la trăirea lor împreună, ambele se umplu cu liniște...
Cică totul e în mintea noastră. Dar mintea și gândul deopotrivă nu tânjesc după un nume de om, după niște amintiri, după o poveste de dragoste? Nu ne gândim oare la fericire doar dacă ne imaginăm alături de cineva? Indiferent cine este... Suntem liberi să gândim cum vrem și de asta ne gândim la omul nostru...
Cică totul e în mâinile noastre... Dar degetele nu caută alte degete? Nu vor să cuprindă un om fericit datorită nouă? Nu vor să spună printr-un gest adio și prin altul mai rămâi?.. Chiar dacă am avea sufletul plin de lumină, cugetul senin și în mâinile noastre ar sta o lume, tot am dori un lucru... Am vrea să împărțim și sufletul și gândurile și mâinile cu cineva... Am dori să știm că avem cu cine sta de vorbă, pe cine iubi, la cine ne gândi și pe cine îmbrățișa...
Cică totul e mâinile noastre. Dar mâinile noastre în mâinile cui sunt?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu